Impactul părintelui dependent asupra copilului
De multe ori nu îi luăm în serios pe copii. Credem că „nu înțeleg” sau că „nu îi afectează”. Dar aceasta este o greșeală.
Copiii simt foarte bine atunci când ceva nu este în regulă în familie. Ei percep tensiunea, văd schimbările, chiar dacă nu le pot înțelege pe deplin.
Când un părinte nu este disponibil emoțional, de exemplu, din cauza consumului de alcool sau droguri, copilul observă acest lucru. La început poate fi confuz: „Tata nu este bine”. În timp însă, se obișnuiește cu această realitate și ajunge să considere lipsa de disponibilitate ca fiind „normală”.
Mai târziu, ca adult, există riscul să aleagă un partener similar indisponibil emoțional, pentru că acest tipar îi este familiar.
Un client mi-a spus odată:
„Tatăl meu a fost alcoolic. Mi-am promis că eu nu voi bea niciodată, dar partenerul meu este alcoolic.”
Această situație apare frecvent. Deși dependența în sine nu se moștenește direct, vulnerabilitatea și tiparele relaționale da. Copiii care cresc în familii afectate de dependență ajung adesea, la maturitate, fie să dezvolte ei înșiși o dependență, fie să aleagă parteneri dependenți.
Aceste procese sunt, de cele mai multe ori, inconștiente. Ele provin din tiparele familiale învățate, ceea ce a fost familiar devine „acasă”.
Un alt fenomen frecvent este parentificarea, situația în care copilul preia roluri și responsabilități ale părintelui. Astfel, copilul este forțat să se maturizeze prea devreme, ceea ce poate afecta negativ dezvoltarea emoțională și alegerile de viață, inclusiv relațiile de cuplu.
Aud des de la clienți:
„Eu beau doar când nu mă vede nimeni.”
Chiar și așa, în timpul consumului și în perioada de după, nu ești disponibil pentru familia ta. Tu știi acest lucru, iar adesea urmează vinovăția, moment în care încerci să devii „cel mai bun părinte”. Dar acest lucru este de scurtă durată.
Nu este nevoie să fii părintele perfect. Este suficient să fii prezent. Să fii disponibil. Să fii acolo.
Copiii părinților dependenți simt adesea rușine și se pot percepe ca fiind diferiți față de ceilalți. Ei simt disfuncționalitatea familiei și, inconștient, adoptă diferite roluri pentru a menține echilibrul:
- Unii devin „copilul erou” , învață excesiv, încearcă să compenseze și să „salveze” familia
- Alții se retrag și devin invizibili
- Iar alții se revoltă, ca o formă de a spune: „Și eu sunt aici. De ce faci asta?”
Mulți dintre cei care se confruntă cu dependența spun că nu pot renunța pentru că presiunea este prea mare: fără substanță nu pot să se liniștească, să doarmă sau să se relaxeze.
Dar întrebarea este: de ce nu îți permiți să treci prin aceste stări?
Să fii neliniștit, să nu dormi o perioadă, să nu te simți confortabil?
Lumea nu se va prăbuși. Corpul tău se va adapta treptat, iar în timp vei redescoperi moduri sănătoase de relaxare, somn și echilibru.
Nu aștepta să ajungi la punctul cel mai jos.
Ofer o primă discuție gratuită de 20 de minute, pentru a ne cunoaște și a vedea cum te pot ajuta.
Timea Serban
Consilier în adicții și specialist în sănătate mintală, cu formare universitară de licență